Lansarea volumului "Jurnalul prințesei Nadeja Știrbey"

Eveniment editorial la Casa Mincu-Sediul Ordinului Arhitecților din România, unde a fost lansat "Jurnalul prințesei Nadeja Știrbey". Scris în perioada 1916-1919, jurnalul evocă oameni și întâmplări din Buftea, București, dar mai ales din perioada exilului prințesei la Iași, în timpul primului război mondial. Apropiată a familie regale și a premierului Ion I.C. Brătianu, și bucurându-se de prietenia generalului Berthelot, prințesa Nadeja a surprins în însemnările ei atât imaginea epocii, cât și evenimentele ce au premers înfăptuirea României Mari.

ILEANA COSTINESCU VON KRIPP, strănepoata Prințesei Nadejda Știrbey: " Este nu numai o retrospectivă a familiei, ci și a țării în sine, în acea situație, și de aceea ne-ar hotărât să o dăm mai departe. "

Jurnalul prințesei Nadeja reprezintă un document memorialistic de mare însemnătate istorică.

GEORGETA FILITTI, istoric: " O socot a fi un eveniment, pentru că literatura memorialistică este un lucru absolut extraordinar, cu ea reușim să refacem un lucru absolut extraordinar, cu ea reușim să refacem istoria într-o măsură mult mai completă și aș zice mai simplă pentru actele oficiale."

Caietul cu însemnări în limba franceză a fost descoperit în 2010 în fondul familiei Stirbey de la Arhivele Naționale ale României de istoricul de artă, Oana Marinache, care l-a și redactat. Jurnalul vede pentru prima oară lumina tiparului, cu ocazia centenarului primului război mondial.

ILEANA COSTINESCU VON KRIPP, strănepoata Prințesei Nadejda Știrbey: " Aceste însemnări zilnice erau în proprietatea familiei și au fost luate cu sila, dar din fericire salvate și puse în arhive. "

Fotografiile care completează jurnalul au fost făcute de prințesă, care era pasionată de arta fotografică. Volumul conține imagini din Iași, mai ales de la Spitalul Brâncovenesc, precum și fotografii ale reginei Maria, în compania fiicelor Știrbey. Căsătorită cu principele Barbu Știrbey și nepoată a domnitorului Gheorghe Bibescu, prințesa Nadeja Știrbey era cunoscătoare a limbilor germană, în care a compus poezii, povești și piese de teatru, franceză, în care coresponda cu mama și soțul său, și engleză. Cea mai mare parte a scrierilor sale nu au văzut lumina tiparului, cu excepția unor poezii traduse de Vasile Voiculescu, Nicolae Iorga și George Topârceanu.

Adaugă comentariu